Conexiunea elastică a manșonului de expansiune este o metodă relativ nouă pentru a crea o potrivire strânsă. Datorită structurii sale simple, preciziei ridicate de centrare, capacității mari de transmisie a cuplului, prinderii fiabile și ușurinței de asamblare și dezasamblare, este utilizat pe scară largă în fabricarea angrenajelor.
În timpul prelucrării angrenajelor, metodele tradiționale de proiectare empirice adesea nu reușesc să țină seama de relația reală dintre stres și dilatare în manșoanele elastice; acest lucru duce la rate mari de deșeuri și durate de viață scurte în aplicații practice. Pentru a rezolva această problemă, software-ul cu elemente finite ANSYS a fost utilizat pentru a analiza calitativ relația dintre rezistența manșonului și extinderea acestuia și au fost propuse trei scheme de îmbunătățire. Analiza cazului indică faptul că atât stresul, cât și expansiunea manșonului cresc odată cu deplasarea corpului manșonului. Se recomandă ca, la prelucrarea efectivă, dornul să fie tras cu 0,15 mm pentru a obține forța de strângere necesară, asigurând în același timp siguranța manșonului. În aceste condiții, factorul de siguranță este de 1,50 și expansiunea maximă este de 0,032 mm, oferind o bază teoretică fiabilă pentru proiectarea și funcționarea practică a manșoanelor elastice de expansiune.
